Un tranzistor este o componentă electronică capabilă să amplifice sau să comute semnale electrice. Acesta este format din trei straturi de material semiconductor, care sunt alternativ dopate n și p.
Straturile sunt cunoscute sub numele de emițător, bază și colector. Emitorul este puternic dopat cu n, baza este ușor dopată cu p, iar colectorul este puternic dopat cu p. Există două tipuri de tranzistoare: tranzistorul bipolar (NPN sau PNP) și tranzistorul cu efect de câmp (FET).
Funcția unui tranzistor se bazează pe principiul controlului fluxului de curent prin intermediul unei mici tensiuni de control. În cazul unui tranzistor bipolar, fluxul de curent între emitor și colector este controlat de curentul din bază. Dacă în bază curge un curent mic, este posibil un flux de curent mai mare de la emitor la colector. Acest efect este cunoscut sub numele de proprietatea tranzistorului de amplificare a curentului.
În circuitele electronice, tranzistorul joacă un rol important ca amplificator și comutator. În calitate de amplificator, acesta poate amplifica semnalele electrice slabe, cum ar fi semnalele audio, astfel încât acestea să poată fi prelucrate în continuare într-un circuit. Tranzistorul funcționează în modul activ, în care funcționează ca un amplificator.
Ca întrerupător, un tranzistor poate controla fluxul de curent într-un circuit. În așa-numitul mod de saturație, tranzistorul este adus în starea de conductivitate de o tensiune de control, care permite fluxul de curent între emitor și colector. Pe de altă parte, în modul de blocare, tranzistorul este adus în starea de blocare de către tensiunea de comandă, care blochează fluxul de curent.
Tranzistorul permite astfel realizarea unor circuite complexe, cum ar fi amplificatoare, circuite de prelucrare a semnalelor, oscilatoare sau circuite digitale. Acesta este o componentă esențială în electronică și a făcut posibilă dezvoltarea dispozitivelor electronice moderne.